Construind conexiuni

Arhitectura nu există doar în clădiri, ci și în rețelele de idei, dezbateri și instituții care le dau sens. Prezența EUmies Awards la Bucharest Design Festival a oferit prilejul unei reflecții asupra modului în care proiectele circulă și produc efecte dincolo de forma lor fizică. Textul a fost tradus și adaptat din limba engleză.

De Ivan Blasi

Foto: Ivan Anna Mas

Arhitectura e adesea înțeleasă și percepută prin clădirile finisate. Le vizităm, le fotografiem și discutăm despre formele și materialele lor. Însă arhitectura e și o conversație continuă între idei, oameni, instituții și locuri. De aceea expozițiile, festivalurile, publicațiile și dezbaterile publice rămân esențiale – pentru că ne permit să înțelegem nu doar ce este arhitectura, dar și ce face arhitectura.

Prilejul festivalului a fost o oportunitatea de a reflecta asupra acestei dimensiuni culturale mai ample a arhitecturii. Prezentarea premiilor European Union Prize for Contemporary Architecture / Mies van der Rohe 2026 în București nu a fost doar despre a arăta proiectele finaliste și câștigătoare. A fost de asemenea o ocazie de a discuta despre cum arhitectura circulă prin expoziții, arhive, publicații și programe publice, construind conexiuni între diferite contexte din toată Europa.

Expoziția a prezentat cele două proiecte câștigătoare ale EUmies Awards 2026, împreună cu cei cinci finaliști selectați de juriul prezidat de Smiljan Radić. Au fost expuse proiecte care abordează unele dintre cele mai presante întrebări cu care se confruntă arhitectura europeană de astăzi: adaptare, reciclare, ocupare temporară, sustenabilitate și capacitatea arhitecturii de a răspunde într-un mod inteligent la condițiile sociale și de mediu, aflate într-o continuă schimbare. Împreună, ele invită la o mai amplă reflecție asupra regenerării – nu doar a clădirilor, dar și a comunității, instituțiilor și a teritoriilor.

Proiectul câștigător al categoriei de arhitectură, Charleroi Palais des Expositions, al arhitectului jan de vylder inge vinck, demonstrează cum procesul de transformarea poate deveni mai puternic decât cel al înlocuirii. În loc să propună o clădire cu totul nou, proiectul arată potențialul deja prezent în structura existentă, prin îndepărtări strategice, adaptări și reinterpretări.

Câștigătorul categoriei The Emerging Winner, Temporary Spaces for the Slovenian National Theatre Drama, realizat de Vidic Grohar Arhitekti, ne amintește că arhitectura temporară poate fi mult mai mult decât o soluție provizorie. Poate construi identitate, comunitate și valoare culturală în timp ce răspunde unor nevoi imediate.

Prezența acestor proiecte la București a fost deosebit de semnificativă în contextul unui festival de design. Festivalurile creează cadre temporare pentru întâlniri, experimentare și schimburi. Ele reunesc profesioniști, studenți, instituții și cetățeni în jurul unor întrebări comune. În multe privințe, funcționează similar cu intervențiile temporare pe care Fundació Mies van der Rohe le-a găzduit la Pavilionul din Barcelona încă din anii 1980: creează situații temporare, dar adesea cu un impact de lungă durată. Uneori, influența lor poate chiar să o depășească pe cea a clădirilor permanente. La fel ca însuși Pavilionul din Barcelona, intervențiile temporare supraviețuiesc adesea în primul rând prin memorie, documentare și povești, generând narațiuni care continuă să modeleze cultura arhitecturală mult timp după dispariția lor fizică.

Această idee a stat la baza discursului din timpul vizitei mele. Pornind de la expoziția What is This? A Spa, a Gym, a Zoo for Tiny Animals?, deschisă în prezent la Barcelona, am explorat relația dintre intervențiile temporare și moștenirea arhitecturală. Expoziția prezintă, pentru prima dată, elemente din colecția Fundació Mies van der Rohe alături de machete, arhive, filme, publicații și urme ale intervențiilor artistice care au avut loc la Pavilion în ultimii 40 de ani.

Titlul expoziției provine dintr-o întrebare pusă de filosoful Xavier Rubert de Ventós atunci când a încercat să descrie Pavilionul din Barcelona: Ce este asta? Un spa, o sală de sport, o grădină zoo pentru animale minuscule? Incertitudinea sa jucăușă reflectă capacitatea solidă a Pavilionului de a genera noi interpretări. De asemenea, ne reamintește că arhitectura nu este niciodată fixă. Clădirile capătă sens prin experiențele, dezbaterile și activitățile culturale care au loc în jurul lor.

Privită din această perspectivă, există o legătură fascinantă între intervențiile de la Pavilion și proiectele recunoscute de EUmies Awards. Unele intervenții au fost instalații temporare care au durat doar câteva săptămâni sau luni. Cu toate acestea, ele continuă să influențeze discursul arhitectural și astăzi. Multe proiecte premiate iau naștere din condiții temporare, strategii de adaptare sau transformări continue, dar influența lor se extinde mult dincolo de prezența lor fizică imediată.

Festivalurile de design joacă un rol important în susținerea acestei culturi a deschiderii. Ele creează spații în care arhitectura poate fi discutată nu doar ca și construcție, ci și ca cercetare, comunicare și imaginație colectivă. Prin reunirea unor publicuri diverse, ele ajută arhitectura să rămână conectată la discuții culturale și sociale mai ample. Pentru European Union Prize for Contemporary Architecture / Mies van der Rohe Awards, aceste schimburi sunt fundamentale. Premiile nu sunt pur și simplu o competiție care desemnează câștigători o dată la doi ani. Ele sunt o platformă de dialog la nivel european. Prin expoziții, publicații, conferințe și colaborări cu instituții precum Bucharest Design Festival, premiile urmăresc să conecteze practica arhitecturală cu un public mai larg și să stimuleze discuțiile despre viitorul mediului nostru construit.

Experiența de la București a demonstrat tocmai valoarea acestor conexiuni. Discuțiile cu studenți, profesori, arhitecți și vizitatori au arătat că multe dintre întrebările ridicate de proiectele finaliste au rezonanță mult dincolo de locațiile lor inițiale. Fie că este vorba de Belgia, Slovenia, România sau alte țări, arhitectura continuă să se confrunte cu provocări similare: cum să transformăm, mai degrabă, decât să înlocuim, cum să construim în mod responsabil, cum să avem grijă de resursele existente și cum să creăm spații semnificative pentru viața colectivă.

Un aspect la fel de important al acestei expoziții a fost găzduirea la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. Prezentarea EUmies Awards într-o facultate de arhitectură transformă expoziția în ceva mai mult decât o simplă prezentare de proiecte. Ea devine o platformă de discuție, învățare și reflecție critică. Studenții întâlnesc nu doar lucrări finalizate, ci și întrebările, procesele și provocările care stau la baza acestora. Universitățile se numără printre cele mai importante spații pentru cultura arhitecturală, pentru că fac legătura între practica profesională și viitoarele generații de arhitecți, urbaniști și peisagiști.

Această legătură poate fi considerată deosebit de relevantă în prezent, având în vedere că pregătirile pentru următoarea ediție a EUmies Awards Young Talent vor începe din toamnă. Categoria Young Talent recunoaște proiectele remarcabile realizate în cadrul facultăților de arhitectură, peisagistică și urbanism din Europa și dincolo de granițele sale. Programul oferă studenților și proaspeților absolvenți ocazia de a interacționa cu o rețea internațională de instituții, profesioniști și idei. Viitorul arhitecturii depinde nu doar de clădirile pe care le construim astăzi, ci și de ideile, întrebările și ambițiile dezvoltate în școlile noastre.