Ce înseamnă de fapt să fii curator de design?

Articol de Mihnea Ghilduș

Termenul „curator” a devenit foarte popular în ultimii ani. Curatorierea este un proces cu tradiție în lumea artistică și culturală, însă, asemenea termenilor design și designer, a intrat recent în vocabularul cotidian cu putere, fiind folosit chiar exagerat de frecvent. Întâlnim astfel: curator de experiențe, curator de emoții, curator de voie bună și alte sloganuri cu un evident rol publicitar.

A fi curator, nu e nici ceva complicat, nici mistic și nici vreo înaltă funcție regală. Este doar un proces natural pe care îl facem cam toți atunci când alegem o soluție dintr-o plajă largă de variante, pe baza unor criterii sau restricții.

În facultate organizam la finalul fiecărui semestru expoziții cu lucrările studenților. Acolo apăreau imediat câteva restricții. În viziunea mea, restricțiile sunt materia primă a designului. Într-o sală există patru pereți și aproximativ 30 de studenți. Dacă fiecare are zece proiecte, ajungem la aproape 300 de lucrări.Niciodată nu e suficient loc pentru toate pe cei patru pereți ai unei săli. Astfel, selecția se reduce poate la 60 de lucrări care trebuie să reprezinte atât munca autorilor, cât și o poveste despre tema cursului, cercetarea realizată și identitatea universității.

Într-un mod similar am ajuns la curatorierea expoziției Objects of Romanian Design. În România există câteva mii de designeri și cei mai mulți activează în design interior, comunicare vizuală sau publicitate. Doar o parte lucrează în design de produs, tema expoziției la care am lucrat.

Intenția a fost să expunem rezultatele muncii lor, ceva ce pare simplu, mai ales după 16 ani de când lucrez cu foarte mulți dintre acești creatori în cadrul platformei Dizainăr. S-a dovedit însă mai complex. A trebuit să identific restricțiile care urmau să definească povestea expoziției.

Prima restricție, la fel ca în atelierul din facultate, a fost spațiul. Etajul al doilea al clădirii Cina părea să permită 10–12 capsule expoziționale, însă planurile au arătat că doar nouă puteau funcționa coerent și puteau lăsa produselor și poveștilor suficient spațiu de respirație. Așa a apărut numărul nouă.

Am pus apoi pe hârtie multe branduri românești care fie fac design de produs, fie au produse realizate de designeri români,proces realizat alături de echipa The Institute. Aici a intervenit a doua restricție: numărul acestor branduri rămâne redus în România fiindcă la noi sunt puține facilități de producție, dintre care și mai puține au produse proprii și lucrează cu designeri pentru a le proiecta. Multe dintre ele au fost deja expuse în edițiile trecute ale evenimentului deci am căutat mai adânc pentru a descoperi nume noi.

Acesta este și unul dintre motivele pentru care cred că este vital ca expoziția Objects of Romanian Design să fi fost văzută de cât mai mulți oameni care au impresia că România nu poate produce eficient și bine sau nu aduce plus-valoare produselor. Expoziția spune clar că designul românesc există și ne înconjoară, chiar dacă nu ne dăm mereu seama că este acolo. Satisfacția de a-l descoperi este pentru mine mult mai mare decât cea de a consuma un feed interminabil de social media cu reclame ale brandurilor mari care ne cumpără atenția.

Acesta este punctul în care au apărut cele trei criterii pe baza cărora am construit expoziția, așa cum este ea astăzi: obiectele din expoziție trebuie să fie proiectate de creatori români, trebuie să facă parte dintr-un proces de producție în serie și trebuie să facă parte din oferta unui producător, în așa fel încât acea firmă să-și susțină activitatea financiar prin acestea.

Astfel am descoperit că în România există:

• .lumen, (se citește “dot lumen”) un Startup din Cluj care a inventat un model de „ochelari” care îi ajută pe nevăzători să navigheze independent prin oraș.
• Catrinel Săbăciag, o creatoare de artă și design care s-a concentrat pe modul în care percepem lumina și a transformat această cercetare într-un atelier independent ce creează nu doar corpuri de iluminat ci experiențe vizuale complexe.
• Dacia Design Center, un studio de design auto și de produs care a contribuit la proiectarea tuturor modelelor Dacia pe care le vedem astăzi pe stradă și nu numai.
• Desiro Vision, un studio de design care nu doar că are multiple premii internaționale pentru proiectele realizate, dar și vinde produse create și manufacturate de ei precum un grătar de grădină multifuncțional ce devine și Fire Pit.
• Electra, un producător de interfoane din Iași care și-a dezvoltat toată linia de producție alături de un designer industrial și astăzi este recunoscut pe plan internațional pentru produsele sale.
• Klausen, un producător de corpuri de iluminat care a introdus în producția de serie rezultatul colaborării cu un studio de arhitectură din Cluj și astăzi se bucură de expunere internațională și premii datorită acestor produse.
• Luster, un producător de piese din ceramică ce le oferă clienților posibilitatea de a-și personaliza bananele prize și întrerupătoare cu măști ceramice ce schimbă complet fața unei amenajări.
• Narativo, un producător de soluții acustice din Cluj care și-a propus și a reușit să folosească materialele fonoabsorbante pentru a crea interioare și obiecte pentru acele interioare.
• Poemi, o mică fabrică de veselă ceramică lucrată manual ce și-a dezvoltat produsele în jurul înțelegerii faptului că acest material este unul viu, un material ce necesită înainte de orice să fie atins, așa că toate produsele lor au pe lângă aspectul natural și fin și calitatea de a te invita să pui mâna pe ele.

Expoziția Objects of Romanian Design a făcut parte din BDF Professional, secțiunea festivalului de design bucureștean dedicată creatorilor locali și care, pe lângă cele trei criterii, arată și care au fost ideile, procesele și dificultățile de care s-au lovit cei care au contribuit la crearea acestor obiecte. Și, mai ales, care au fost nevoile cărora le răspund.

Iar orașul este un loc în care putem observa designul sau absența lui. La origine, „design” înseamnă „proiect”, iar multe dintre străzile Bucureștiului par adesea lipsite de un proiect comun.

Relația mea cu Bucureștiul este complicată. Îl iubesc pentru că m-am născut aici, i-am străbătut toate direcțiile și am construit în el amintiri și emoții importante. În același timp, mă frustrează prin lipsa de consecvență și prin haosul vizual, auditiv și funcțional pe care îl produce.

Un exemplu simplu sunt reclamele luminoase ale magazinelor. Chiar și atunci când sunt bine realizate individual, puse una lângă alta, fără reguli comune, generează dezordine vizuală. Paradoxal, atunci când fiecare încearcă să fie cât mai diferit, identitatea fiecăruia devine mai greu de observat.

Oamenii sunt construiți să recunoască tipare. Timp de mii de ani, această capacitate ne-a ajutat să identificăm hrană, pericole sau oportunități. Și astăzi continuăm să căutăm ordine și regularitate în mediul înconjurător. Un oraș coerent ne permite să înțelegem rapid unde ne aflăm, cum funcționează spațiul și la ce să ne așteptăm. În București, însă, multe dintre aceste repere se schimbă de la o stradă la alta. Mobilierul urban, semnalistica, parcarea, iluminatul sau elementele de infrastructură urmează adesea logici diferite. Luate separat, aceste diferențe pot părea minore. Împreună însă, contribuie la o încărcare cognitivă permanentă și la senzația de dezordine pe care mulți locuitori o resimt.

Creatorii de design aduc ordine în jurul lor, fiindcă iau mereu în considerare contextul și publicul pentru care creează și, mai ales, pentru că duc proiectul de design până la implementare.

Expoziția este o mică parte din povestea designului românesc implementat, o radiografie a unei perioade aflate în plină desfășurare, o poveste pe care o spun alături de Dizainăr, platforma ce promovează și vinde obiectele creatorilor români de peste 16 ani și de curând și alături de „& design.”, proiectul editorial dedicat designului prin care prezint studenților, entuziaștilor și profesioniștilor ce este și de unde vine designul românesc și mai ales încotro se îndreaptă.

Designul românesc există peste tot în jurul nostru și reprezintă un motor economic și social important, aproape invizibil pentru cei mai mulți dintre noi.

Designul de produs este „plus valoarea” și lucrează în liniște, în fundal, construind obiectele, ideile, infrastructura și tiparele cu care ne întâlnim zilnic. Astăzi avem mult mai mult design decât acum 10 ani sau decât acum 20 de ani și încă nu e suficient. Ne trebuie mai mult pentru a ne ordona și înfrumuseța orașul, locuința și în final viețile.

Această expoziție a fost un behind the scenes pentru cei curioși să privească dincolo de suprafață și să înțeleagă cum niște decizii minore ajung să ne influențeze viața prin design.

https://www.youtube.com/@sidesign-tv